Copii

Regulile şi limitele: ce rol au în viaţa copilului

„E bine ca un copil să ştie că există reguli şi limite“ – teoria sună bine, practica, în schimb ne spune altceva. Copiilor le place să se opună restricţiilor, să facă exact pe dos, chiar dacă este vorba de respectarea unor principii simple, de bun simţ. Exerciţiul comunicării pare a fi eficient, atunci când e pus în practică repetat şi, mai ales, cu un ton calm, dar ferm.

Limitări, interdicţii, restricţii, norme – sunt peste tot în jurul nostru, în viaţa noastră. Şi chiar dacă mesajul lor este pozitiv (sunt asociate cu intenţii bune), undeva, în subconştient, le asimilăm cu ceva negativ. La vârsta adultă, discernem binele de rău, dar când suntem copii, procesul e mai dificil. Este nevoie de timp şi răbdare pentru a înţelege de ce nu putem face mereu ce ne dorim, unde se opreşte binele şi unde începe răul.

„Dacă un copil nu ştie care sunt limitele unui părinte, cum reacţionează acesta la un tip de comportament sau altul, va încerca metoda de încercare şi eroare şi va merge până la capăt pentru a-l testa“ – aflăm din articolul Pourquoi instaurer des règles et des limites?/ De ce să instaurăm reguli şi limite?, publicat pe www.osetontruc.com. Ce presupune „metoda de încercare şi eroare“? Este o metodă fundamentală de rezolvare, caracterizată prin încercări diverse, continuate până la succesul căutării sau până când cel care testează îşi încetează căutarea. Punerea la încercare/ testarea se întâmplă atunci când copilul nu ştie regulile/ limitele comunicate de către părinte. În schimb, când ştie aşteptările celorlalţi de la el şi, de asemenea, ştie că ceilalţi au şi ei nevoile lor, se va simţi în siguranţă şi nu va mai proba diverse tertipuri pentru a obţine ceva. Însă, pentru a se ajunge în acest punct, este nevoie de timp, răbdare, de comunicarea permanentă cu cel mic.

Pe măsură ce copilul creşte, este recomandat să se stabilească reguli şi limite rezonabile, pe care să le respecte, dar mai ales, pe care să le vadă respectate şi de ceilalţi membri ai familiei. Este vorba de acelaşi sentiment de siguranţă – ştie la ce să se aştepte, ştie care sunt consecinţele, înţelege ce este permis şi ce nu. Important este să i se şi explice de ce s-au stabilit regulile respective, care este rolul lor. Copilul va înţelege aşteptările celorlalţi, valorile care contează pentru ei, că trebuie să se protejeze de pericol, va învăţa să fie stăpân pe el însuşi, să se autocontroleze (având la îndemână repere), să fie responsabil.

Articole recomandate:
Copiii cu „Nu“ în braţe
Studii noi: jocurile video şi social media au efecte diferite asupra băieţilor şi fetelor
Copilul este furios. Cum abordăm situațiile tensionate