Icterul neonatal se referă la colorația gălbuie a pielii, mai intensă ori mai pală, a cărei cauză este concentrația ridicată de bilirubină. Icterul apare în mod obişnuit după 24 de ore de la naştere şi dispare sau scade în intensitate de la sine şi fără urmări în una, două săptămâni. Este important ca bebelușul să primească suficiente lichide (lapte matern), pentru că acestea favorizează eliminarea bilirubinei prin urină și fecale. Unele surse indică expunerea sugarului la lumina soarelui (evitând contactul direct cu razele soarelui!), care, și ea, ajută la descompunerea bilirubinei.
Regurgitația poate fi mai abundentă la unii bebeluși și mai redusă la alții. Regurgitația are loc pentru că sfincterul muscular de la intrarea în stomac nu este maturizat, fapt ce duce la trecerea înapoi a laptelui împreună cu bulele de aer. Factorii care încurajează regurgitația sunt: atunci când sugarul plânge prea mult înainte de masă (ideal este să fie pus la sân la primele semne de foame), dacă mănâncă prea mult/ repede sau dacă înghite aer când suge. Dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru și consultant lactație ICBL, vorbește în articolul Cum îl ajut pe bebe să eructeze? despre toate aceste manifestări ale sugarului.
Tranzitul intestinal. Meconiul, sau primul „scaun“ al nou născutului, se elimină fie imediat după naștere, fie în următoarele una-două zile. Este dens, lipicios, iar în privinţa culorii, poate varia de la negru la maroniu sau verde-măsliniu. Meconiul nu are miros, pentru că e compus din celule epiteliate intestinale, lanugo, mucus, bilă, apă; nici nu conţine bacterii, fapt ce îl diferențiază de scaunul propriu-zis. Treptat, consistența se modifică: la două-trei zile, este ca un aluat, de culoare brună/ brun-verzui sau brun gălbui, iar la trei-patru zile devine mai lichid, culoarea fiind galbenă/ verde/ brună. Instalarea secreției lactate le va face să fie moi și voluminoase, trecerea de la meconiu la scaunul de lapte fiind un pas important în viața bebelușului și în evoluția tranzitului intestinal.
Referințe: „Cartea bebelușului“, scrisă de dr. Manfred Praun și Birgit Gebauer-Sesterhenn, traducere de Doina Elisabeta Mihalcea şi Octavian Brândeu, editura Mladinska Bucureşti; „Sarcina, naşterea şi nou-născutul“ (de Penny Simkin, Janet Whalley şi Ann Keppler, traducere de dr. Dana Mihai, ed. Meteor Press, 2009); Când nou născutul doarme prea mult noaptea. Ce se întâmplă de fapt cu el
Foto: www.freepik.com
