Bebeluși

Bebeluşul refuză sânul – de la ficţiune la adevăr

Bebeluşul refuză sânul

Există o povestire a lui Alice Munro, „Visul mamei“ se numeşte, în care apare un bebeluş care refuză să sugă. Respinge sânul celei care i-a dat viaţă, nu-l vrea sub nici o formă. Şi nu doar că respinge sânul, o respinge şi pe mamă.  

Exemplul preluat din textul scriitoarei canadiene face parte dintr-o ficţiune, da, însă orice ficţiune pleacă de la adevăr.

Personajul principal, Jill, este o femeie care a crescut la orfelinat. Se căsătoreşte şi, într-un moment de o delicateţe apăsătoare, înainte de a naşte, îşi pierde soţul. Contextul, în povestire, este mai amplu, nu îi implică doar pe Jill şi pe copilul care nu o „recunoaşte“ ca mamă, ci şi o suită de alte femei care cotropesc brusc viaţa protagonistei, o climă şi un mediu deloc prietenoase cu un nou născut, dureri înăbuşite, un statut străin – acela de a fi mamă – pentru care nu are nici o pregătire şi nici o îndemânare.

Revenind la realitate – se poate întâmpla ca un bebeluş să refuze sânul mamei? „Refuzul de a suge“ este subtitlul unui paragraf, în subcapitolul „Dificultăţi de alăptare din partea sugarului“, din celebra carte a soţilor Căpraru, Mama şi copilul (ed. Medicală, Bucureşti 2011, p. 105).

Autorii precizează că, dacă acest lucru se întâmplă după ce sugarul a supt într-o primă fază, deci a acceptat sânul la început, înseamnă că a intervenit ceva deosebit. Prin ceva deosebit, se evocă îmbolnăvirea sau o greşeală din partea mamei. Îmbolnăvirea presupune imposibilitatea fizică de a suge (obtrucţii nazale/ infecţii ale mucoasei nazale), iar greşelile din partea mamei presupun:

  • orarul rigid
  • forţarea nou născutului (este trezit din somn să fie alăptat)
  • bruscarea nou născutului în timpul alăptării
  • starea de nervozitate a mamei sau nepriceperea acesteia.

„De ce îmi respinge bebe sânul?“ – este şi o întrebare des pusă de mame pe internet, prezentă, iată, şi în realitatea virtuală. Răspunsul livrat pe google sună aşa: „Un nou născut poate respinge sânul atunci când nu se poate ataşa de el din anumite motive (priza nu este ecientă, nu a prins sânul bine). Sânul respins poate fi mai angorjat sau poate exista o diferenţă între sfârcuri, de exemplu. Un bebeluş mai mare poate respinge un sân pentru că prin el curge o cantitate mai mică de lapte comparativ cu celălalt sau fluxul este mai slab.“

Cei de la First 1000 days. New Parent Support – www.nct.org.uk – oferă şi un set de opt sfaturi pentru a trece cu bine de acest obstacol sau pentru a-l înţelege mai bine:

  • identificarea cauzei (este o problemă a mamei sau a copilului?);
  • încercarea de a rămâne calmi şi de a nu forţa alăptarea;
  • de folos nou născuţilor este contactul piele pe piele (îi relaxează, elimină presiunea, îi ajută să-şi folosească propriile instincte pentru a se hrăni);
  • când bebe îşi mişcă capul dintr-o parte în alta nu înseamnă obligatoriu că respinge sânul, poate fi vorba de modalităţi fireşti/ naturale de a găsi sânul;
  • găsirea unei poziţii de alăptare cât mai relaxantă are, şi ea, un rol important (astfel ca priza să fie cât mai bună);
  • uneori poate funcţiona hrănirea când bebe este somnoros (numite de multe mămici „alăptări de vis“ şi le consideră mai eficiente decât atunci când e treaz şi pare dezinteresat);
  • o altă posibilitate ar fi hrănirea în timp ce bebe este legănat sau în timp ce mami se plimbă, îi cântă sau îi pune zgomot alb sau muzică de fundal;
  • pe unii bebeluşi îi ajută să fie hrăniţi într-o cameră liniştită, departe de orice zgomot sau sunet ce le-ar putea distrage atenţia (sunt sugari mai curioşi, mai dornici să se fie atenţi la ce se întâmplă în jur, limitându-şi astfel nevoia de hrană). (sursă: „Why is my baby refusing the breast? 8 tips that help“)

Important este, de asemenea, să vorbim cu medicul pediatru sau cu un specialist în alăptare pentru a ne asigura că găsim alternative pentru a-l hrăni pe bebe şi a nu-l lăsa flămând. Cauzele sunt, cel mai adesea, de natură fizică – detalii legate de tehnica alăptării sau de afecţiuni fizice – însă deloc de neglijat sunt şi cele emoţionale.

Întorcându-ne la ficţiunea de la începutul articolului, vom vedea, citind textul lui Munro, că backgroundul respingerii este de natură mixtă: afecţiune fisurată şi detalii ambientale neprielnice. Ca o paranteză, apropo de detalii ambientale, să ne reamintim că supraîncălzirea şi temperaturile prea joase sunt două dintre motivele majore care creează disconforturi în rândul bebeluşilor.

Te-ar putea ajuta şi:
Importanţa cursurilor de alăptare
Ai decis să hrănești copilul la sân. Câteva lucruri bine de ştiut
Cum ajut bebeluşul să eructeze?

Foto: freepik.com