Marea explorare a lumii din jur începe din momentul în care deschid ochişorii şi se trezesc într-un mediu nou. Nu văd ei prea bine la început, dar simt, fac mişcări mici şi parcă au nişte antene invizibile care le atrag atenţia spre cuvintele mamei şi gesturile mamei.
Cum am putea, aşadar, să le stimulăm mintea mai bine, atât timp cât au înnăscută curiozitatea?
Se va uita din ce în ce mai intens la faţa mamei în timpul alăptării, o va urmări cu interes, iar simţul tactil îi asigură contactul direct cu pielea ei – prin obrăjori, mânuţe, prin nas, gură. Se creează astfel legătura dintre copil şi mamă. Ce facem? Le vorbim, suntem tandri cu ei; îi asigurăm că nu sunt singuri, că dragostea e de partea lor.
Când plânge, este evident că bebeluşul are nevoie să i se răspundă, aşa că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-i… răspundem! În felul acesta, el capătă încredere, iar lumea din jur îşi mai pierde din mister. Cuvântul cheie? Conexiunea! Ştiindu-le nevoile, preîntâmpinăm neplăcerile, le dăm semnale concrete din noul mediu. „Hei, bebe, nu eşti singur, mami e aici!“ – iată un mesaj care poate fi transmis tactil, prin reacţii prompte, prin încurajări verbale.
Jucăriile potrivite? Poate un carusel, pentru început – pentru a urmări formele mişcându-se deasupra lui, sau desene în carouri/ contraste puternice (se pot realiza de mână, cu o cariocă groasă). Pe măsură ce va creşte, activităţile se vor diversifica şi se vor adapta vârstei.
Articole pe aceeaşi temă:
Studii noi sugerează că alăptarea ar putea ajuta în prevenirea declinului cognitiv
Cum ne purtăm în preajma unui nou născut
Primele luni de viaţă, decisive în dezvoltarea sistemului imunitar