Cu cât ne obişnuim mai mult cu bebeluşul, cu atât vom ajunge să îl cunoaştem mai bine şi să ştim ce vrea să ne spună prin felul în care se manifestă.
În afară de plâns, există şi alte moduri prin care bebeluşul ne transmite ceva: mişcările capului, de exemplu, atunci când caută sânul, mişcările gurii, de asemenea, toate acestea arată că îi este foame. Când ajunge deja în faza de plâns, s-ar putea ca hrănirea propriu-zisă să decurgă mai greu. Până la urmă, nici adulţilor nu le place să ia masa în stare de agitaţie.
Citeşte şi: De ce plânge bebe? Bună întrebare!
„Problema privind regulile parenting-ului este că nu există nici o regulă. Asta îl și face atât de dificil“ – spune actorul Ewan McGregor. Pentru a-l „decodifica“ mai bine pe bebe, să ne oprim puţin şi asupra ochilor. Mişcările ochilor sunt foarte expresive şi în cazul celor mici. Dacă are pleoapele grele înseamnă că îl vizitează moş Ene; când ochii se deschid larg, o privesc atent pe mami, îşi doreşte să capteze atenţia (veţi vedea cum, dacă aceste semnale sunt ignorate, va încerca, prin alte mijloace, să atragă iar atenţia).
Te-ar putea interesa şi: Să cunoaștem mai bine bebelușul!
Pentru a afla mai multe despre modul de comunicare al bebeluşului, despre „portofoliul“ de instrumente pe care îl deţine pentru a spune ce vrea, urmarea unor cursuri de puericultură este o idee binevenită. Însă, chiar şi-aşa, e important să ştim că în relaţia cu copilul nostru, timpul petrecut alături şi împreună cu el ne învaţă cel mai bine ce îl calmează, ce nu îi place, ce are nevoie pentru a fi ajutat în etapa de dezvoltare în care se află.
Articolul este inspirat după o idee din volumul „Sarcina, naşterea şi nou născutul“, scris de Penny Simkin, Janet Whalley, Ann Keppler şi tradus de dr. Dana Mihai, la ed. Meteor Press, 2009, pp. 419-420.
