Copii

Comunicarea cu copiii: 3 sugestii pentru dialoguri prietenoase

Empatia este un exercițiu bun în relațiile cu ceilalți; este, de asemenea, și un exercițiu dificil, de durată, dar cu efecte în timp. Câți dintre noi suntem dispuși să ne punem în locul celorlalți pentru a vedea lucrurile și din perspectiva lor?

Empatia este un pas esențial în procesul de educație și creștere a copiilor noștri. Cei mici au nevoie de exemple și mai au nevoie să fie direcționați, să li se arate cum să-și dezvolte, la rândul lor, empatia.

  • folosirea frazelor clare și concise în comunicare și, implicit, simplificarea mesajului – în altă ordine de idei, a transmite ceva (important) prin cuvinte puține, pentru că, în general (nu doar în comunicarea cu copiii), cuvintele puține pot fi mai puternice decât cuvintele multe; și-apoi, cu cât încercăm să înflorim mai mult un mesaj,  cu atât riscăm să pierdem din esența acestuia;
  • folosirea unui ton calm, dar ferm, atunci când îi cerem copilului ceva sau când vrem să-i arătăm unde a greșit – iată un mod decent, civilizat, de a stabili regulile casei, de a le stabili; când cineva țipă la noi, vorbește răstit, se enervează, reacția poate fi de două feluri – ori răspundem la fel, ori ne inhibăm; dacă nu ne iese din prima (și, cel mai probabil, nu ne iese), revenim asupra subiectului după ce ne calmăm (e bine să nu ascundem sub preș conflictele, sursele de tensiune, pentru că se vor aduna și vor da pe dinafară, și-atunci va fi mai greu să facem curățenie“);
  • stabilirea unui contact vizual în timpul dialogului; nu-i așa că e frustrant ca atunci când ni se vorbește să nu fim priviți în ochi sau, invers, când vorbim cuiva, persoana respectivă să-și mute privirea de la noi? Alături de gesturi și cuvinte, contactul vizual face parte din actul comunicării; contactul vizual se învață de când copiii sunt bebeluși și le adresăm primele cuvinte, și îl putem exersa prin trucuri simple: vorbindu-le de la înălțimea lor, cerându-le să ne privească în ochi, strigându-i pe nume, făcându-le semne cu mâna, schimbând tonul vocii etc.

În concluzie, empatia are un rol de bază în procesul comunicării cu copiii. Dacă facem acest exercițiu al transpunerii și ne folosim corect de instrumentele comunicării (tipuri de fraze folosite, tonul vorbirii, contactul vizual), în mod cert vom perfecționa în primul rând ceva din noi.

Citește și:
Cum le vorbim copiilor
Parenting empatic: puterea cuvintelor pozitive asupra copiilor

Sursă foto: www.freepik.com