Copii

Copilul se trezeşte noaptea şi plânge

Copilul se trezeşte noaptea şi plânge

Dacă nu este vorba de o problemă de sănătate care să-l jeneze atât de tare, încât să îl trezească din somn, atunci, cel mai probabil, este vorba de un coşmar.

Se trezeşte brusc, plânge şi vrea în braţe – iată un scenariu des întâlnit la copiii cu vârsta până în 4-5 ani. Imediat cum simt protecţie, se liniştesc. Există însă şi situaţii în care trezirile nocturne sunt mai frecvente decât în mod obişnuit. Unii părinţi observă, de exemplu, că atunci când copilul depăşeşte ora de culcare sunt mai multe şanse să se trezească noaptea şi să plângă.

Avem deseori impresia că visele rele sunt cauzate de imaginile violente sau terifiante pe care le văd la TV, pe youtube sau alte canale online, de poveştile înspăimântătoare auzite, de o secvenţă văzută undeva. Se pare însă că nu asta ar duce la coşmaruri: teama, frica există în ei, se strecoară în „colajul“ acesta de reprezentări negative asimilate, care le reapar în timpul somnului.

„Coşmarurile sunt des întâlnite la segmentul de vârstă 3-6 ani, 5-30% dintre copii având frecvent acest tip de experienţă. Ele reprezintă startul maturării neurologice şi cognitive ale copiilor“ – aflăm din articolul Coşmarurile şi terorile nocturne la copii (sfatulmedicului.ro).

Ce am putea face, într-o primă fază, ca părinţi? Să-i ascultăm, să fim lângă ei, să-i protejăm şi să luăm măsuri atunci când coşmarurile le afectează somnul pentru că au loc foarte des. Putem să rememorăm propriile amintiri din copilărie împreună cu ei, specificând că, în timp, ne-am dat seama că aceste frici nu erau decât în capul nostru. Apoi, le-am putea cere să ne povestească sau să deseneze ce au visat. Înfruntând vizual respectivele imagini, exteriorizăm fricile, vorbim despre ele, încercăm să le înţelegem.

Când mergem la un specialist? Când frecvenţa şi intensitatea sunt importante, când copilul vorbeşte despre ele şi devine neliniştit din cauza lor, temându-se de sosirea nopţii, când, pe scurt, coşmarul nu mai e doar al copilului, ci al întregii familii.

Articole recomandate: