Bebeluși

Bebeluşul a căzut din pat: importanţa prevenţiei şi simptomele alarmante

Este suficientă o clipă de neatenţie pentru ca cel mic să se rostogolească, în dorinţa lui de a explora spaţiul sau pur şi simplu de a se mişca, şi să cadă din pat.

Dacă în primele luni de viaţă (3-4), mişcările bebeluşului sunt limitate – dă din mâini şi picioare, întoarce capul dintr-o parte în alta (spre sfârşitul primei luni), prinde obiecte cu mâna, le duce la gură -, pe măsură ce se dezvoltă acestea devin mai „evoluate“: se rostogoleşte, merge de-a buşilea, stă în picioare ţinându-se de pătuţ, fotolii sau alte obiecte din preajmă, pentru ca, în final, să-şi câştige „independenţa“ şi să meargă singur.

De-a lungul perioadei în care bebeluşul îşi dezvoltă abilităţile motorii şi capacitatea de a-şi coordona mişcările, este important să fie supravegheat şi, de asemenea, ferit de eventuale pericole prin luarea unor măsuri de precauţie. Chiar şi atunci când merge singur (majoritatea surselor indică drept perioadă acceptabilă de dezvoltare a mersului intervalul 12-15/ 18 luni, chiar dacă mersul nu este considerat foarte sigur), el trebuie urmărit îndeaproape. Protecţiile pentru colţuri, de exemplu, sunt un mod de a evita accidentele neplăcute. Protecţiile pentru sertare îndepărtează riscul de a deschide uşor sertarele şi de a-şi prinde degetele. Tot în ideea de a ţine departe accidentările, sunt părinţi care apelează la paturi cât mai joase, pentru copii, sau doar la saltea.

Odată ce au prins gustul mişcării şi descoperă că îşi pot folosi corpul pentru a ajunge dintr-un punct în altul, în cei mici se dezvoltă şi curiozitatea. Vor să testeze ceea ce pot face, neconştientizând, de multe ori, pericolul. Căzăturile din pat nu sunt o noutate în rândul copiilor. Şi, cel mai adesea, nu sunt neapărat periculoase – dacă se întâmplă să plângă, o fac pentru că s-au speriat.

Pentru a preveni căzăturile din pat, recomandările din Mama şi copilul vizează verificarea pereţilor laterali ai pătuţului, înainte de fiecare culcare şi evitarea lăsării bebeluşului singur, în patul mare al părinţilor, începând cu 3 luni (autori: Emil Căpraru, Herta Căpraru, Ed. Medicală, 2011, p. 140). În cazul în care se întâmplă ca bebe să cadă din pat, este bine să evaluăm pentru început simptomele – de aceea este indicat să ne păstrăm calmul, pentru a observa cu atenţie dacă există urme de răni.

În articolul Ce trebuie să faci dacă bebeluşul cade din pătuţ şi se loveşte la cap? – publicat pe reginamaria.ro – medicul specialist precizează că, dacă după o astfel de căzătură, copilul nu mai plânge după 10-15 minute, culoarea pielii şi a buzelor este normală şi nu vomită, este puţin probabil să fi suferit o leziune cerebrală. Cei de la santemagazine.fr prezintă şi o listă cu simptome de urmărit în asemenea situaţii (simptomele care necesită servicii de urgenţă sau consultarea medicului pediatru ori apelarea 112): pierderea conştienţei, respiraţie anormală sau lentă, sângerări sau pierderi de lichid (prin nas/ urechi), umflături în zona capului, răni grave, vărsături, schimbări în rutina de somn sau rutina alimentară, plâns incontrolabil, somnolenţă sau incapacitatea de a se trezi (pare dezorientat, confuz), prezenţa altor tulburări (de exemplu, ochii nu se deschid spontan sau mersul este neobişnuit). 

În concluzie, pentru o explorare fără accidente a spaţiului din jur, este important să-i supraveghem pe bebeluşi şi să le creăm un mediu cât mai sigur.

Te-ar putea interesa şi:
Studii noi despre plânsul bebelușilor – cum îl decodifică oamenii de ştiinţă
Regresia somnului la bebeluşi – există sau nu există?
Primele luni de viaţă, decisive în dezvoltarea sistemului imunitar

 Sursă foto: www.freepik.com