Da, bebeluşii sunt mai gingaşi decât par, pentru că de noi depinde hrana lor, îngrijirea lor, starea de bine, confortul emoţional. Un bebeluş nu s-ar putea hrăni singur, nu şi-ar putea schimba scutecul singur, îmbrăca singur şi tot aşa. Este necesară prezenţa unui adult care să îi asigure supravieţuirea, nevoile de bază ale vieţii de zi cu zi.
Dar un bebeluş poate plânge singur, iar acesta este unul dintre indiciile esenţiale că ei ştiu să se facă auziţi atunci când e cazul, când ceva nu este în regulă – le este foame, sete, frig, cald, vor să fie lăsaţi în pace, nu se simt bine, s-au speriat. Prin urmare, deşi sună paradoxal, bebeluşii nu sunt chiar atât de fragili. Se folosesc de plâns, de exemplu, pentru a exprima ceva ce îi deranjează.
În cartea Îngrijirea sugarului şi a copilului, semnată de dr. Benjamin Spock, revizuită şi adaptată de dr. Robert Needleman, există un subcapitol rezervat acestui subiect. Este intitulat „Copiii nu sunt fragili“ (p. 38-39) şi conţine următoarele idei:
- nu trebuie să ne fie teamă că îl rănim pe bebe când îl ţinem în braţe şi îi cade capul pe spate (argument: „Punctul moale de pe craniu (fontanela) este acoperit de o membrană dură care nu poate fi lezată uşor“);
- nu trebuie să ne speriem când cineva din familie se îmbolnăveşte, pentru că bebeluşii au o rezistenţă sporită la cei mai mulţi microbi (exemplu: „În cazul unei epidemii familiale de guturai, copilul este capabil să facă forma cea mai uşoară dintre toţi“);
- dacă are o problemă anume sau nu a mâncat suficient, va plânge, sau dacă lumina îl deranjează, va arăta acest lucru prin mişcări ale ochilor (clipit), întors capul, mimica feţei.
Concluzia celor doi medici, autori ai volumului citat, este că, deşi nu sunt capabili să pronunţe cuvinte, ei deţin „instrumentarul“ necesar pentru a-şi exprima nevoile.
Citeşte şi:
„Colostrul este un lapte apos şi nu are nici o valoare“. Fals!
Mituri despre sugari
Este sau nu este bine ca bebe să stea/ doarmă în plan înclinat? Medicul răspunde
