Este important să fim cât mai deschişi posibil şi, ideal, să îl lăsăm pe copil să conducă discuţia. Să-l încurajăm, de asemenea, să se exprime, să îşi exteriorizeze nelămuririle, să pună întrebări.
Cum le răspundem? Cât mai simplu, cu compasiune şi sinceritate, adaptându-ne cuvintele la nivelul lor de înţelegere.
Moartea nu este un subiect atât de uşor de discutat cu un copil. Moartea cuiva drag, apropiat… Sau poate că dispariţia în sine este mai uşor de explicat decât consecinţele acestei dispariţii… Ne dăm seama cu adevărat că cineva nu mai e atunci când simţim la propriu că a plecat din viaţa noastră – în afară de conştientizarea unor lucruri certe (nu ne mai întâlnim, nu mai avem cu cine vorbi, ne „lovim“ de lucruri care îi aparţin etc.), realizăm, brusc, că iubirea pe care i-o ofeream a rămas fără destinatar…
În cartea „Ghid de buzunar pentru părinţi“, scrisă de Gail Reichlin şi Caroline Winkler şi tradusă în limba română de Ileana Achim, găsim un capitol întreg dedicat acestui subiect (pp. 74-81). Sfaturile (sau mai curând soluţiile) celor două autoare privind atitudinea pe care ar trebui s-o avem în contextul discuţiilor despre moarte cu preşcolarii, sunt următoarele:
- Să-i ascultăm pe cei mici când vor să ne vorbească/ să ne întrebe despre moartea cuiva drag (rudă sau prieten apropiat ori chiar animal de companie).
- Să le acceptăm sentimentele (şi să acceptăm, de asemenea, să vorbim despre moarte, să nu îl privim ca pe un subiect tabu).
- Să fim sinceri cu ei (dar nu brutal de sinceri).
- Să le răspundem scurt, concret, simplu, adaptat capacităţii lor de a înţelege.
- Să le cerem părerea dacă ne simţim copleşiţi de o întrebare mai grea (să le întoarcem întrebarea, să îi întrebăm ce cred ei în primul rând despre lucrul respectiv).
- Să le încurajăm reacţiile (e normal să plângă, să se întristeze, să se mire, să nu înţeleagă etc.).
- Să apelăm la explicaţiile religioase (vorbindu-le de mici din această perspectivă, vor înţelege mai bine, în timp, ideea morţii, eventual să apelăm la preotul duhovnic pentru a-i oferi copilului o explicaţie, în cazul în care nu ştim exact cum să procedăm).
Gail Reichlin este de profesie educatoare, cu peste 30 de ani experienţă. Oferă sfaturi specializate pe tema disciplinei pozitive – atât pentru părinţi, cât şi pentru profesori, sesiuni de consultanţă pentru grupuri mici de părinţi, pe tema comportamentelor dificile, şi este implicată în multe programe şi proiecte destinate copiilor preşcolari. Cât despre Caroline Winkler, este scriitoare şi a găzduit, împreună cu Gail Reichlin, o emisiune TV difuzată în zona Chicago, despre cum e să fii părinte. Cele două au creat şi un site, menit să ajute şi să susţină familiile cu copii, care poate fi vizitat la adresa: www.pocketparent.com. Fiecare dintre ele este mamă a trei copii.
Bine de ştiut!
- Înainte de vârsta de 5 ani, un copil are încă dificultăți în a înțelege moartea.
- Puteți folosi modelul ciclului vieții în natură ca punct de plecare pentru a vorbi cu copilul despre moarte.
- Ideal este să nu ascundeți realitatea și să folosiți cuvinte simple, pe care copilul le înţelege, când explicaţi un subiect mai greu.
Citeşte şi:
Efectul pozitiv al îmbrăţişărilor asupra organismului, confirmat de terapeuţi, neurologi, psihologi
Cum îi ajută pe copii mersul la bibliotecă
Cum ne rezolvăm problemele în faţa copiilor
Cum să-i învăţăm pe cei mici să facă economii